V-ați gândit vreodată dacă deciziile pe care le luați zilnic…le luați preponderent emoțional ori rațional?
Din punct de vedere neurofiziologic, decizia este un simplu proces care se desfășoară în creierul nostru, unul din câteva sute de milioane care se produc la fiecare minut. Locul în care are loc acest proces se numește cortex prefrontal și este cel mai evoluat ”etaj” apărut în construcția creierului nostru. Cortexul prefrontal este acea parte din creier care se ocupă de raționamente și logică. Acest proces cognitiv ne diferențiază de celelalte viețuitoare ale acestei planete, ne face să ne simțim speciali. Și chiar suntem.
Sunt deciziile noastre cele mai bune de fiecare dată?
Răspunsul științei la această întrebare este acela că, de cele mai multe ori, nu luăm cele mai bune decizii tocmai pentru că ne concentrăm atenția doar pe inteligența noastră rațională, crezând că e singura care contează.
Ce părere aveți? Există decizii pe care le putem lua pur rațional?
O mare parte din oameni considară că suntem ființe raționale și atât. Că emoțiile sunt cele care ne încurcă, motiv pentru care trebuie să uitam de ele. Mai mult decât atât, mulți oameni sunt convinși că există decizii pe care le putem lua pur rațional, fără niciun fel de implicare emoțională.
Și atunci, cine conduce de fapt? Emoționalul sau raționalul?
Nu există decizie care să nu aibă implicare emoțională. Motivul: zona din creier care se ocupă de luarea deciziei (cortexul prefrontal) este extrem de conectată de zona care se ocupă de gestionarea emoțiilor (sistem limbic). Indiferent de tipul emoției pozitive (bucurie, plăcere) sau negative (frustrare, frică, furie), dacă este într-o doză prea mare poate afecta funcționarea cortexului prefrontal.
Cu toții am luat, la un moment dat, o decizie la furie, iar apoi ne-a părut rău. Situația în care, de fiecare dată, experimentez impactul acestei conexiuni este shoppingul. Știu că mulți se vor regăsi în povestea mea. De obicei, pornesc către un magazin cu gândul de a-mi lua o pereche de pantofi, de exemplu, și…poate o bluză. De ce ajung acasă cu trei bluze în loc de una? De ce am ales și tricoul și perechea de pantaloni de care sigur nu aveam nevoie acum? Când ajung acasă, îmi amintesc exact momentul în care stăteam cu toate aceste obiecte vestimentere în brațe, în fața casei de plată, și încercam să mă hotărăsc pe care să îl păstrez. În mintea mea stăruiau însă momentele din cabina de probă în care mi se părea că îmi vin foarte bine toate și mă avantajează: ”M-am simțit tare bine îmbrăcată în ele, iar pantofii…se potrivesc perfect!”
Din acel moment, creierul meu a început să furnizeze motive raționale pentru care ar trebui să le iau pe toate: ”Când mai găsesc eu așa ceva care să îmi vină așa de bine? Uite, au și o reducere…Știi cât de greu găsești lucruri care să ți se potrivească așa de bine? Știu că nu e cazul să dau atâția bani acum, dar nu mai e mult și îmi vor intra din nou bani în cont.”
După atâta analiză ”extinsă” și rațională, creierul meu a decis să le cumpăr.
Cine a ales de fapt? Creierul meu emoțional (sistemul limbic) sau cortexul meu prefrontal?
Răspunsul este simplu: primul, emoționalul.
Vă întrebați de ce?
Pentru că cel care are prioritate în procesarea informațiilor la nivelul creierului este emoționalul. Adică, orice stimul (auz, văz) e procesat prima dată de partea emoțională care este responsabilă pentru supraviețuirea noastră. Răspunsul la acești stimuli se numeșre reacție emoțională și apoi putem interveni prin logică, rațiune.
Există mai multe studii care arată că emoționalul nostru ne definește deciziile. Toată psihologia marketingului se bazează pe această reactivitate la nivel emoțional, pe acest principiu de luare a deciziilor la nivelul cortexului. Concluzia este că deciziile se iau întotdeauna emoțional iar principiul folosit în marketing este că se vând senzații, nu produse.
Dacă am deveni conștienți de emoțiile noastre, ar însemna că deciziile noastre s-ar schimba?
Cel mai probabil nu, …nu imediat. Momentul în care devenim conștienți de deciziile noastre este acela când începem să ne mutăm focusul din exteriorul ființei noastre către interior, când devenim proprii noștri observatori, adică atunci cănd ne activăm eul observator. E momentul în care inițiem procese cognitive care ne ajută să ”ne așezăm” într-o stare de echilibru emoțional.
Cercetătorii știu astăzi că tocmai de atingerea acestei stări de echilibru emoțional are nevoie creierul nostru pentru a putea funcționa cât mai bine în latura sa rațională. Cu alte cuvinte, deciziile cele mai bune le putem lua atunci când suntem conștienți de emoțiile noastre și când suntem capabili să atingem acea stare de pace interioară.
Jonathan Haidth în cartea sa ”Ipoteza fericirii” descria creierul uman ca pe un elefant călărit de un călăreț, elefantul reprezentând emoțiile iar călărețul gândirea rațională. Oricât de priceput ar fi călărețul, dacă elefantul ajunge să își piardă controlul, echilibrul, direcția va fi dată de elefant. În același timp, capacitatea călărețului de a ghida elefantul, de a se armoniza cu el, este extrem de importantă.
Închideți ochii preț decâteva secunde și vizualizați imaginea minții voastre!…Ce vedeți?…Lupta dintre călăreț și elefant sau o perfectă armonizare a celor doi?
Indiferent de ce se întâmplă în imaginea voastră, conștientizați acest moment! Este începutul călătoriei voastre către interior. Și dacă alegeți să continuați pe acest drum al conștientizării…tocmai ați luat una din cele mai bune decizii din viața voastră.
07.05.2019
Profesor consilier școlar,
Mirela Gabriela Danciu